A FINANȚA, finanțez, verb: (întreprinderi, instituţii, persoane) A asigura cu finanţe. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a subvenționa (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: financer (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: financiar
FINANCIAR, -Ă, financiari, -e, substantiv masculin și feminin 1. Lucrător specializat în operaţii financiare; 2. Persoană care dispune de capital bănesc. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: financier (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finaliza
A FINALIZA, finalizez, verb: (acţiuni, procese etc.) A duce până la final. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a termina, a concretiza, a fructifica (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: final + suf. -iza (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finalitate
FINALITATE, substantiv feminin: Tendinţă spre atingerea unui scop. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: scop, țel, țintă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finalité (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finalist
FINALIST, -Ă, finaliști, -ste, substantiv masculin și feminin: Sportiv care participă la o finală. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finaliste (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finalism
FINALISM, substantiv neutru: Concepţie filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finalisme (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finală
FINALĂ, finale, substantiv feminin 1. Ultima întâlnire în cadrul unor competiţii cu caracter eliminatoriu; 2. Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei publicaţii. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finale (DEX ‘09).
Cum se pronunță: final II
FINAL, -Ă, finali, -e, adjectiv 1. Care se află la fine; plasat la sfârşit; 2. lingv. Care indică scopul; de scop. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ultim (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: final; limba latină: finalis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: final I
FINAL, finaluri, substantiv neutru 1. Etapă care constituie sfârşitul unei acţiuni sau al unei lucrări; 2. Parte care încheie, constituind finele unei compoziţii muzicale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: capăt, sfârșit, deznodământ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: final; limba latină: finalis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fin
FIN, -Ă, fini, -e I. substantiv masculin și feminin: (în ritualul creştin) Persoană privită în raport cu naşii săi (de botez sau de cununie). II. adjectiv 1. (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse; 2. Care denotă multă gingăşie; plin de gingăşie; 3. Care se impune prin grosime foarte mică; foarte […]
