R

RĂZEȘIE, răzeșii, substantiv feminin (pop.) 1. Proprietate a unui răzeş; 2. Stare de răzeş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -ie (DEX ’09).

RĂZEȘESC, -EASCĂ, răzeșești, adjectiv: (pop.) Care este caracteristic pentru răzeşi; de răzeşi; moşnenesc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -esc (DEX ’09).

RĂZEȘ, răzeși, substantiv masculin: (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpânea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: részes (DEX ’09).

RĂZBUNIC, -Ă, răzbunici, -ci, substantiv masculin și feminin (pop.) I. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoţii lui; II. Mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoţii ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: străbunic, (rar) răzbun (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răz- + bunic(ă) (DEX ’09).

RĂZBUNĂTOR, -OARE, răzbunători, -oare, adjectiv: Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dușmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) țânaș, zăcaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răzbuna + suf. -ător (DEX ’09).

RĂZBUCUROS, -OASĂ, răzbucuroși, -oase, adjectiv: Care este foarte bucuros. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răz- + bucuros (DEX ’09).

RĂZBOINIC, -Ă, războinici, -ce, I. adjectiv 1. Care ţine de război; propriu războiului; 2. Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bate; II. substantiv masculin și feminin: Ostaş care participa la un război; luptător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: luptător, agresiv, (rar) marțial, (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic (Sursă: Sinonime 2002). […]

RĂZBOI, războaie, substantiv neutru I. Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc; II. 1. Instalaţie casnică alcătuită din două suluri, iţe şi vătale, folosită la confecţionarea ţesăturilor; 2. Maşină de ţesut, folosită în industrie; 3. (pop.) Covor mare de perete, bogat ornamentat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, […]

RĂZBITOR, -OARE, răzbitori, -oare, adjectiv: (rar) Care răzbeşte; care străbate; care trece prin… Sursa: DEX ’09 Etimologie:a răzbi + suf. -tor (DEX ’09)

RĂZBĂTĂTOR, -OARE, răzbătători, -oare, adjectiv: Care răzbate; care îşi croieşte drum învingând obstacole. Sursa: DEX ’09 Sinonime: stăruitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răzbate + suf. -tor (DEX ’09).