RÂND, rânduri, substantiv neutru 1. Grup de obiecte sau de fiinţe aranjate unele lângă altele în linie; 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate; 3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel; 4. Obicei, rânduială, fel (de a […]
R
Cum se pronunță: a râncheza
A RÂNCHEZA, rânchează, verb: (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi şi răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rhonchizare (DEX ’09).
Cum se pronunță: râncezeală
RÂNCEZEALĂ, râncezeli, substantiv feminin: Gust sau miros de produse râncede. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a râncezi + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: rânced
RÂNCED, -Ă, râncezi, -de, adjectiv: (despre grăsimi) Care a căpătat gust şi miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust şi cu miros neplăcut; alterat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: alterat, descompus, stricat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rancidus, -a, -um (DEX ’09).
Cum se pronunță: râncă
RÂNCĂ, rânci, substantiv feminin 1. Inel sau lanţ cu care se leagă leuca de carâmbul carului; 2. Vână de bou; 3. (pop.) Bici împletit din fâşii subţiri de piele; cravaşă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: rână
RÂNĂ, râne, substantiv feminin: (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: coardă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ren, renis (DEX ’09).
Cum se pronunță: râmnic
RÂMNIC, râmnice, substantiv neutru: (reg.) Iaz amenajat pentru creşterea şi înmulţirea peştilor; heleşteu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: ribnik; limba ucraineană: râbnik (DEX ’09).
Cum se pronunță: râmlean
RÂMLEAN, -Ă, râmleni, -ne, substantiv masculin și feminin (și adjectiv): (înv.) Care aparţine Romei; din Roma; roman. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: rimljaninu (DEX ’09).
Cum se pronunță: râmătură
RÂMĂTURĂ, râmături, substantiv feminin: Loc unde a râmat un porc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a râma + suf. -ătură (DEX ’09).
Cum se pronunță: râmă
RÂMĂ, râme, substantiv feminin: Vierme cu corpul lung şi subţire, inelat, de culoare roşcată, care trăieşte în pământ, hrănindu-se cu resturi vegetale, şi care apare la suprafaţă după ploaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a râma (DEX ’09).
