R

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adjectiv (și substantiv): (rar) Care răzvrăteşte; care cheamă la răzvrătire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răzvrati + suf. -tor (DEX ’09).

RĂZUȘ, răzușuri, substantiv neutru 1. v. răzuitor; 2. Daltă cu care se scobeşte în lemn; 3. Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răzui + suf. -uş (DEX ’09).

RĂZUITURĂ, răzuituri, substantiv feminin 1. v. a răzui; 2. Masă constând din resturi provenite prin răzuire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răzui + suf. -tură (DEX ’09).

RĂZUITOR, răzuitoare, substantiv neutru 1. Unealtă folosită în operaţiile de curăţare sau de netezire (a unor obiecte); 2. Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: racletă, raclor, raz, șabăr, otic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răzui + suf. -itor (DEX ’09).

RĂZOR, răzoare, substantiv neutru I. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localităţi sau terenuri de pământ; hotar; hat; 2. Fâşie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră; II. 1. Arc de trăsură; 2. Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. Sursa: DEX […]

RĂZMERIȚĂ, răzmerițe, substantiv feminin: (rar pop.) Răscoală spontană şi neorganizată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară, limba slavă: razmirica (DEX ’09).

RĂZLOG, răzlogi, substantiv masculin: (reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, folosită pentru garduri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) corlată, zăvor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: razlogu (DEX ’09).

RĂZLEȚ, -EAȚĂ, răzleți, –ețe, adjectiv 1. Care este situat aparte; despărţit de mediul din jur; separat; izolat; 2. Care rătăceşte din loc în loc; în stare de vagabondaj; 3. (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar, disparat (Sursă: Sinonime […]

RĂZEȘIȚĂ, răzeșițe, substantiv feminin 1. (în Moldova medievală) Ţărancă liberă care stăpânea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşneancă; 2. Soţie de răzeş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -iţa (DEX ’09).

RĂZEȘIME, substantiv feminin (pop.) 1. Totalitate a răzeşilor; 2. Mulţime de răzeşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -ime (DEX ’09).