R

RĂȚIȘOARĂ, rățișoare, substantiv feminin (diminutiv de la rață) I. Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu flori mari, divers colorate, care creşte prin pajişti; II. Insectă coleopteră, lungă, de culoare brună-cenuşie, cu gura lăţită, care atacă unele culturi agricole (porumbul, ovăzul, sfecla etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: raţă + suf. -işoară (DEX ’09).

RĂTEZ, răteze, substantiv neutru: (fam.) Închizătoare primitivă, în formă de bară, cu care se încuie poarta, uşa sau obloanele; zăvor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clanță, inel, ivăr, încuietoare, lanț, ochi, verigă, za, zăvor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: retjazi; limba maghiară: retesz (DEX ’09).

RĂSURIU, –IE, răsurii, adjectiv: (rar) Care este de culoarea florii de răsură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răsură + suf. -iu (DEX ’09).

RĂSURĂ, răsuri, substantiv feminin I. 1. Specie de arbori spinoşi, cu flori roz sau albe şi cu fructe mici, roşii; trandafir sălbatic; măceş; 2. Arbore din această specie; 3. Larvă de efemeră; 4. (la plural) Dureri pe care le simte lehuza după naştere; II. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbaşilor. […]

RĂSUNET, răsunete, substantiv neutru 1. Sunet auzit la distanţă şi prelungit prin ecou; 2. (pop.) Proprietate a unor spaţii închise de a intensifica şi de a prelungi sunetele; rezonanţă; 3. (fig.) Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebită; ecou; rezonanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) ecou, rezonanță, (înv. fig.) sunet, vâlvă (Sursă: Sinonime 2002). […]

RĂSTURNIȘ, răsturnișuri, substantiv neutru: (rar) Pantă abruptă a unei înălţimi (munte sau deal); versant prăvăliş; pripor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se răsturna + suf. -iş (DEX ’09).

RĂSTURNĂTOR, răsturnătoare, substantiv neutru: Dispozitiv folosit la efectuarea unor operaţii de răsturnare în diferite procese industriale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se răsturna + suf. -ător (DEX ’09).

RĂSTURNĂTOARE, răsturnători, substantiv feminin: Parte a plugului, care răstoarnă brazdele; cormană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se răstura + suf. -ătoare (DEX ’09).

RĂȘINĂ, rășini, substantiv feminin: Substanţă amorfă vâscoasă şi inflamabilă, secretată de unele plante conifere sau obţinută pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obţinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: resina (DEX ’09).

RĂȘCHITOR, rășchitoare, substantiv neutru: Unealtă pe care se deapănă firele textile de pe fus sau de pe ghem, pentru a le face scul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) râșchi, depănătoare, vârtelniță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răschia + suf. -tor (DEX ’09).