RĂȘINOASĂ, rășinoase, substantiv feminin 1. (la plural) Grup de plante lemnoase (arbori şi arbuşti) cu frunze aciculare şi inflorescenţe conice, care produc răşină (reprezentanţi: bradul, zada, pinul etc.); 2. Plantă din acest grup. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răsină + suf. -oasă (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: râșcov
RÂȘCOV, râșcovi, substantiv masculin: Ciupercă comestibilă cu piciorul galben-roşcat şi cu pălăria portocalie-cărămizie, care creşte prin pădurile de fag şi de brad. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: ryžok, ryžka (DEX ’09).
Cum se pronunță: râs
RÂS, râsuri, substantiv neutru: Acțiunea de a râde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: râset, batjocură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: risus (DEX ’09).
Cum se pronunță: râpos
RÂPOS, -OASĂ, râpoși, -oase, adjectiv: (despre terenuri) Care are (multe) râpi; cu (multe) râpi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: abrupt (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: râpă + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: râpă
RÂPĂ, râpe, substantiv feminin: Surpătură de pământ, lungă şi adâncă, apărută în urma acţiunii torenţilor de apă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geogr.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ripa (DEX ’09).
Cum se pronunță: rânzos
RÂNZOS, -OASĂ, rânzoși, -oase, adjectiv: Care este iute la mânie; arţăgos; avan. Sursa: DEX ’09 Sinonime: irascibil, iritabil, nervos, răutăcios, supărăcios, arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rânză + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: rânză
RÂNZĂ, rânze, substantiv feminin: 1. Stomac de pasăre; pipotă; 2. (fam.) Stomac de om. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: rrëndës (DEX ’09).
Cum se pronunță: rântaș
RÂNTAȘ, rântașuri, substantiv neutru: Condiment preparat din făină prăjită (cu ceapă) în grasime, folosit la pregătirea sosurilor sau ca adaos la unele mâncăruri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: prăjeală, (înv. și reg.) prăjitură, (reg.) răncău, sos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: rántás (DEX ’09).
Cum se pronunță: rânjitor
RÂNJITOR, -OARE, rânjitori, -oare, adjectiv 1. Care rânjeşte; 2. Care batjocoreşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rânji + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: rânjet
RÂNJET, rânjete, substantiv neutru 1. (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinţii şi schimonoseşte faţa; 2. (la unele animale) Arătare a dinţilor, însoţită de obicei de sunete caracteristice, vădind o ameninţare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a rânji + suf. -et (DEX ’09).
