STĂPÂN ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin 1) Persoană căreia îi aparține un bun material. ~ul mașinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stăpânire pe ceva. 2) (în antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoană în serviciul căreia se află angajat cineva. ◊ A intra (sau a se băga) la ~ a […]
S
Cum se pronunță: stănog
STĂNOG, – oage substantiv neutru 1) bară care desparte animalele într-un grajd 2) par de care se leagă vitele. Din rus. Stanok. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă stanok. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stănoagă
STĂNOAGĂ ~ge substantiv feminin, poligr. Poliță în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere, când se culege un text cu mâna. Din ucr., rus. stanok Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană stanok. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stăpâni
A STĂPÂNI~esc 1., vb. tranz. 1) (bunuri materiale) A deține în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (țări, împărății) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa […]
Cum se pronunță: a se stăpâni
A SE STĂPÂNI mă ~esc, vb. intranz. A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se controla; a se domina. Din slavă stopanu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stopanu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprinkler
SPRINKLER ~e substantiv neutru, Stingător automat de incendii. Din fr., engl. sprinkler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sprinkler. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a statua
A STATUA~ez, vb. tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a]. Din fr. statuer Etimologie: Cuvânt provenit din franceză statuer. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a statornici
A STATORNICI~esc, vb. tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acțiune; a stabili; a instaura. ~ alte rânduieli. Din lat. stare. Etimologie: Cuvânt provenit din latină stare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a staționa
A STAȚIONA~ez, vb. intranz. 1) (despre vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru câtva timp (pentru încărcare sau descărcare). 2) (despre motoare, mașini de lucru etc.) A fi în stare de repaus; a se afla în inactivitate; a nu funcționa; a stagna. 3) (despre nivelul apelor) A se menține neschimbat. Din fr. stationner. […]
Cum se pronunță: a se statornici
A SE STATORNICImă ~esc, vb. intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se așeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinți. Din lat. stare. Etimologie: Cuvânt provenit din latină stare. (sursa […]
