SILVOSTEPĂ ~e substantiv feminin, Regiune intermediară între zona pădurilor și stepă; antestepă. [Sil. -vo-ste-]. Din fr. sylvosteppe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylvosteppe. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: silvomecanizare
SILVOMECANIZARE ~ări, substantiv feminin, Tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. Din silvo- + fr. mécaniser Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză mécaniser. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silvologie
SILVOLOGIE substantiv feminin, Domeniu de cercetare care studiază pădurea ca fenomen natural. Din fr. sylvologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylvologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silvoameliorație
SILVOAMELIORAȚIE ~i substantiv feminin, Ameliorare a terenurilor ocupate de păduri. Din silvo- + fr. amélioration. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză amélioration. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silvină
SILVINĂ substantiv feminin, Clorură naturală de potasiu. Din fr. sylvine. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylvine. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silvicultură
SILVICULTURĂ substantiv feminin, 1) Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării, protecției și exploatării pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care include îngrijirea, protecția, cultivarea pădurilor, precum și asigurarea industriei forestiere cu materie primă. [G.-D. silviculturii]. Din fr. sylviculture. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylviculture. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sinteriza
A SINTERIZA~ez, vb. tranz. (materiale pulverulente și granulare) A lega prin presare și încălzire. Din germ. Sinter, engl. Sinter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sinter. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a scuipa
A SCUIPA, scuip, 1. vb. tranz. 1) (salivă, flegmă etc.) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și a buzelor); a stupi. ◊ ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau îndărătnică ori cu un lucru greu de […]
Cum se pronunță: sculer
SCULER, ~i, substantiv masculin. Muncitor care face sau repară scule. Sculă (orig. necun.) + suf. ~ar Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sculărie
SCULĂRIE, ~i, substantiv feminin, 1) Loc unde se păstrează sculele; depozit de scule. 2) Totalitate de scule. [G.-D. sculăriei]. Sculă (orig. necun.) + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
