A SE SFII mă ~esc, vb. intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. Din sl. svĕniti sen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sfincter
SFINCTER ~e substantiv neutru, anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] Din fr., lat. sphincter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sphincter. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfinți
A SFINȚI ~esc vb. tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. Din sl. sventiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sventiti. […]
Cum se pronunță: sfinx I
SFINX I ~cși substantiv masculin, 1) (în mitologia greacă și egipteană) Monstru fabulos cu corp de leu, cap de om și aripi de vultur, care ucidea călătorii, când nu rezolvau enigma pe care le-o propunea. 2) Monument de piatră reprezentând acest monstru. 3) fig. Persoană enigmatică, greu de înțeles. Din lat., fr. sphinx. Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: sfinx II
SFINX II ~cși substantiv masculin, Fluture, de talie mare, care zboară noaptea sau pe înserate. Din lat., fr. sphinx. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sphinx. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfios I
SFIOS I adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. Din sl. svĕniti sen + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfios II
SFIOS II ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. Din sl. svĕniti sen + suf. ~os, Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfoară
SFOARĂ sfori, substantiv feminin, 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. […]
Cum se pronunță: sfor
SFOR interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a reda sforăitul celui care doarme). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sforar
SFORAR ~i, substantiv masculin, 1) Meșter care face sfori. 2) fig. Persoană care uneltește intrigi; intrigant. Din sl. suvoru + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvoru. (sursa DEX ’09)
