SCULĂ, ~e, substantiv feminin, 1) mai ales la pl. Obiect fabricat și acționat manual în vederea executării unei operații de muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei mașini-unelte care vine în contact direct cu materialul ce se prelucrează. 3) fig. Persoană care se distinge prin ceva (în bine sau în rău). Bună ~ mai […]
S
Cum se pronunță: scul
SCUL, ~uri, substantiv neutru, Legătură de fire textile înfășurate în formă de colac. Din ngr. skouli. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă skouli. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuipătoare
SCUIPĂTOARE, ~ori, substantiv feminin, Vas special, în localurile publice, în care se scuipă. Din lat. scupire + suf. ~ătoare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuipat
SCUIPAT, ~ți, substantiv masculin, Saliva dată afară din gură; stupit. Din lat. scupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeștoc
SFEȘTOC ~oace substantiv neutru, bis. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă în timpul slujbei religioase. Din rus. svitoc, bulg. svităk. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă svitoc. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfetnic
SFETNIC ~ci substantiv masculin, înv. Înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia. Din sl. suvétiniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvétiniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfială
SFIALĂ ~eli substantiv feminin, 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-]. Din sl. svĕniti sena + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sena. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfida
A SFIDA~ez, vb. tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. Din it. sfidare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sfidare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfidător
SFIDĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și adverbial Care sfidează; cu dispreț. Din it. sfidare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sfidare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfii
A SFII~esc vb. tranz., A face să se sfiască; a rușina; a jena. Din sl. svĕniti sen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)
