S

A SFORĂI sforăi, vb. intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, neliniște etc.); a forăi. Din onomatopee sfor + suf. ~ăi. Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)

SFORĂIT ~uri substantiv neutru, 1) v. A SFORĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un om sau de un animal (mai ales cal) care sforăie. Din v. a sforăi (din onomatopee sfor). Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)

SFORĂITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., 1) Care sforăie; care produce sforăituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial și afectat; emfatic; bombastic. Fraze ~oare. [Sil. -ră-i-] Din a sforăi (din onomatopee sfor) + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)

A SE SFORȚA mă ~ez, vb intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. Din S + a sforța, it. sforzare. Etimologie: Cuvânt provenit din S + a sforța.  (sursa DEX ’09)

SFRAGISTICĂ substantiv feminin,  Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sigilografie. Din fr. sphragistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sphragistique.  (sursa DEX ’09)

SFRÂNCIOC ~ci substantiv masculin, Pasăre migratoare de pradă, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat la vârf, cu gheare ascuțite, puternice, și cu coadă lungă; lupul-vrăbiilor. Din sb. svrațak. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă svrațak.  (sursa DEX ’09)

SFREDEL ~e substantiv neutru, Unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară de oțel spiralată și cu muchii ascuțite; burghiu. Din bulg. svredel. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară svredel.  (sursa DEX ’09)