Cum se pronunță: scrisoare

SCRISOARE, ~ori, substantiv feminin, Comunicare în scris transmisă cuiva (de regulă, prin poștă); epistolă; răvaș. ~ recomandată. [G.-D. scrisorii]. Din lat. scribere + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scris I

SCRIS I, ~e, substantiv neutru, mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenționale făcute pe o suprafață plană (mai ales hârtie). Din lat. scribere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scris III

SCRIS III, ~uri, substantiv neutru, 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteț. A falsifica ~ul cuiva. Din lat. scribere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scuar

SCUAR, ~uri, substantiv neutru, Mică grădină publică în zona orașului (de obicei, la răspântie); spațiu verde. Din fr. square. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză square. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scrutător II

SCRUTĂTOR II, ~oare (~ori, ~oare) adj., 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenție; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuțiozitate pentru a pătrunde în esența lucrurilor. Din fr. scrutateur, lat. scrutator Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scrutateur. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →