S

SCRUPULOS II, ~oasă (~oși, ~oase) 1) adj., Care are scrupule; dotat cu scrupule; conștiincios; corect. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă scrupule; cu multă exigență morală. Sinceritate ~oasă. 3) Care acționează cu multă grijă; făcut cu mare atenție. Din fr. scrupuleux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scrupuleux. (DEX ’09)

SCRUPUL, ~e, substantiv neutru, Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat în viața zilnică. Fără ~ (sau lipsit de ~, sau ~e) (care acționează) fără a ține cont de nici un fel de norme morale. Din fr. scrupule. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scrupule. (DEX ’09)

SCRUPOS, ~oasă (~oși, ~oase), adj., pop. Care se sfărâmă cu ușurință; sfărâmicios. Din ucr. skrupity. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană skrupity. (DEX ’09)

SCRUMIERĂ, ~e f. Obiect de diferite forme, în care fumătorii scutură scrumul, aruncă mucurile de țigări și chibriturile arse. [G.-D. scrumierei; Sil. -mi-e-]. Din limba albaneză shkrump+ suf. ~ieră Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză shkrump. (DEX ’09)

SCRUMBIE, ~i, substantiv feminin, Pește marin, de talie mică, cu corpul alungit și turtit lateral. ~-albastră pește marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare și cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). ~-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. […]

SCRUM, ~uri, substantiv neutru, Materie de culoare neagră-cenușie provenită din arderea completă a unui corp (păstrând parțial forma obiectului ars). ~ de țigară. A se preface în ~ (sau a se face ~) a arde complet. A se alege ~ și fum (sau și cenușă) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. […]

SCROT, ~uri, substantiv neutru. anat. Țesut cutanat în formă de săculeț în care se află testiculele. Din lat., fr. scrotum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba fanceză scrotum. (DEX ’09)