ȚINTAȘ, țintași, substantiv masculin – Persoană care țintește bine (cu o armă); ochitor. Un ~de elită. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din sufixul “țintă” + sufixul “~aș”
Ț
Cum se pronunță: țigară
ȚIGARĂ, țigări, substantiv feminin – Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. * ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. (G.-D. țigării) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zigarre”
Cum se pronunță: țigancă
ȚIGANCĂ, țigănci, substantiv feminin – Femeie care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă. (G.-D. țigăncii; Pl. și țigance) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~că”
Cum se pronunță: țigan
ȚIGAN, țigani, substantiv masculin – Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; rom. * A se muta ca ~ul cu șatra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. Sursă: DEX ’09 […]
Cum se pronunță: țigaie
1. ȚIGAIE, țigăi, substantiv feminin – 1. Rasă de oi autohtonă cu lâna scurtă, moale, creață. 2. Oaie care face parte din această rasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută 2. ȚIGAIE, țigăi, adjectiv – (despre oi) care are lâna scurtă, moale și creață. * Lână ~ lână cu firul scurt și creț. Sursă: DEX […]
Cum se pronunță: țidulă
ȚIDULĂ, țidule, substantiv feminin, pop. – Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba ucraineană “țidula” și din limba poloneză “cedula”
Cum se pronunță: a țicui
A ȚICUI, pers a 3-a ~iește, verb intranzitiv – reg. (despre pluta undiței). A se mișca brusc, când peștele apucă nada. Sursă: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută
Cum se pronunță: a se țicni
A SE ȚICNI, mă ~esc, verb intranzitiv – fam. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba sârbă: “ciknuti”
Cum se pronunță: țicneală
ȚICNEALĂ, țicneli, substantiv feminin – fam. 1. Stare a celui țicnit. 2. Faptă sau vorbă de om țicnit. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a se țicni” + sufixul “~eală”
Cum se pronunță: țicling
ȚICLING, țiclinguri, substantiv neutru – Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Ziehklinge”
