Cum se pronunță: a ținti

A ȚINTI, țintesc, verb – 1). tranz. 1. A lua ca țintă; a lua la ochi; a ochi. 2. A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3. fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4. rar v. A AȚINTI. 2). intranz. 1. A potrivi din ochi ținta pentru a putea […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țintui

A ȚINTUI, țintuiesc, verb tranzitiv – 1. A bate în ținte (pentru a prinde sau a fixa ceva). 2. fig. (persoane) A sili să rămână nemișcat; a pironi; a imobiliza. 3. A împodobi cu ținte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~ui”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ținut

ȚINUT, ținuturi, substantiv neutru – 1. Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; regiune. 2. Unitate administrativ-teritorială în cadrul unui stat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a ține”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Cehia

Cehia este o țară fără ieșire la mare, aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Polonia la nord, cu Germania la vest, cu Austria la sud și cu Slovacia la est. Capitala sa și cel mai mare oraș, având 1,3 milioane de locuitori, este Praga. Este o democrație reprezentativă parlamentară și pluralistă, membră a […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Austria

Austria este o țară fără ieșire la mare, populată de circa 8,47 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia (362 km) și Germania (784 km) la nord, Ungaria (366 km) și Slovacia (91 km) la est, Slovenia (330 km) și Italia (430 km) la sud, Elveția (164 km) și Liechtenstein […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țurloi

ȚURLOI, țurloaie, substantiv neutru, pop. – 1. Partea de jos a piciorului, cuprinsă între genunchi și labă; fluierul piciorului. 2. Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trișcă. 3. Țeava prin care curge apa dintr-un izvor; șipot. 4. Țurțur de gheață. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țambal

ȚAMBAL, țambale, substantiv neutru – 1. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. Sursa: DEX ’09

Vezi cum se pronunță →