Ț

ȚIGLĂRIE, țiglării, substantiv feminin – 1. Atelier pentru confecționarea țiglei. 2. Cuptor de ars țiglă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țiglă” + sufixul “~ărie”

1.ȚIITOARE, substantiv feminin, pop. – Femeie întreținută de un amant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a ține” + sufixul “~toare” 2. ȚIITOARE, țiitori, substantiv feminin – Loc pe unde trec animalele sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a ține” + sufixul “~toare”

ȚINC, țincuri, substantiv neutru – Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zinke”

ȚINCVAIS, substantiv neutru – Oxid de zinc sub formă de pulbere albă, toxică, întrebuințat în vopsitorie și în industria cauciucului; alb de zinc. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zinkweiss”

A SE ȚINE, mă țin, verb intranzitiv – I. 1. A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2. A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3. A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4. A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. […]

1. ȚINTAR, țintare, substantiv neutru – Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din “țintă” + sufixul “~ar” 2. ȚINTAR, țintari, substantiv masculin – Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte […]

ȚINTAT, țintată (~ți, ~țe), adjectiv – 1. Care este împodobit cu ținte. 2. fig. (despre animale) Care are o pată albă în frunte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt “țintă” + sufixul “~at”

ȚINTAURĂ, țintaure, substantiv feminin – Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. (G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “centaurea”  

1. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin – 1. Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapițerie etc.) pentru a fixa ceva. 2. fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. (G.-D. țintei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă: “centa” 2. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin […]

ȚINTEȘ, ținteșă (~i, ~e), adjectiv – 1. (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2. (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~eș”