ȚICLETE, țicleți, substantiv masculin – Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; scorțar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută
Ț
Cum se pronunță: țiclean
ȚICLEAN, țicleni, substantiv masculin – v. ȚICLETE. Sursă: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută
Cum se pronunță: țiclău
ȚICLĂU, țiclăuri, substantiv neutru – reg. Stâncă ascuțită pe vârful unui munte sau deal. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară: “szikla”
Cum se pronunță: țică
ȚICĂ, substantiv masculin invariabil – fam. (termen de adresare a unei persoane în etate către un băiat). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “(băie)țică”
Cum se pronunță: țibă
ȚIBĂ, interjecție – (se foloseste pentru a alunga câinii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba ucraineană “țiba” și din limba maghiară “csiba”
Cum se pronunță: a țevui
A ȚEVUI, țevuiesc, verb intranzitiv – (fire de bătătură) A depăna de pe mosoare sau sculuri pe țevi (cu ajutorul sucalei). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țeavă” + sufixul “~ui”
Cum se pronunță: țevărie
ȚEVĂRIE, țevării, substantiv feminin – (colectiv de la țeavă) 1. Sortiment de țevi. 2. Cantitate mare de țevi; mulțime de țevi. 3. Secție dintr-o întreprindere în care se produc țevi. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țeavă” + sufixul “~ărie”
Cum se pronunță: țevar
ȚEVAR, țevare, substantiv neutru – 1. Aparat care servește la răcire sau la înghețare. 2. Vas de răcire la cazanul de fabricat țuică, prin care trec țevile. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țeavă” + sufixul “~ar”
Cum se pronuntă: țesut
1. ȚESUT, țesuturi, substantiv neutru – 1. v. A ȚESE și A SE ȚESE. 2. Ocupație de țesător. 3. v. ȚESĂTORIE. Învață ~ul. Sursă: DEX ’09 2. ȚESUT, țesuturi, substantiv neutru – Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal și are aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. ~muscular. Sursă: DEX ’09 […]
Cum se pronunță: țestos
ȚESTOS, țestoasă (~oși, ~oase), adjectiv – Care are țest; acoperit cu carapace. Broască-~oasă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țest” + sufixul “~os”
