Ț

ȚÂȚOS, țâțoase (~oși, ~oase), adjectiv,  pop. – Care are țâțe mari; cu sânii bine dezvoltați; pieptos. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țâtă” + sufixul “~os”  

ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, substantiv feminin – Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse de un panou mobil și de un cadru fix, permit închiderea sau deschiderea panoului; balama. * A scoate din ~i (pe cineva) a supăra pe cineva; a înfuria; a enerva. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: […]

A ȚÂȚÂI, țâțâi, verb intranzitiv – 1. (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2. (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un “ț” prelung. 3. pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. * A-i ~ cuiva inima, a tremura de frică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: […]

ȚÂȚĂ, țâțe, substantiv feminin – 1. pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. * Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). 2. ~a~vacii – plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari. Sursă: DEX ’09 […]

ȚÂȚ, interjecție – (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda sunetele scoase de unele păsări, șoareci etc.) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

A ȚÂȘTI, țâștesc, verb intranzitiv – 1. (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a izbucni; a țâșni. 2. (despre ființe) A intra sau e ieși repede și pe neașteptate. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țâști”

ȚÂȘTI, interjecție – 1. (se folosește pentru a sugera mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea mișcare). 2. (se folosește pentru a reda izbucnirea bruscă a unui lichid). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

ȚÂȘNITURĂ, țâșnituri, substantiv feminin – 1. v. A ȚÂȘNI. 2. Cantitate de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune dintr-un orificiu; jet. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țâșni” + sufixul “~tură”

ȚÂȘNITOR, țâșnitoare (~ori, ~oare) – Care țâșnește. * Fântână ~oare, fântână arteziană. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țâșni” + sufixul “~tor”

A ȚÂȘNI, țâșnesc, intranzitiv – 1. (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a răbufni; a izbucni. Izvorul țâșnește printr-o crăpătură. 2. (despre ființe) A intra sau a ieși repede și pe neașteptate. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din interjecția “țâști”