ȚOLET, țoleturi, substantiv neutru – rar Mulțime de țoluri sau țoale. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țoală” + sufixul “~et”
Ț
Cum se pronunță: țâmburuș
ȚÂMBURUȘ, țâmburușe, substantiv neutru – Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. (Pl. și țumburușuri) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cum se pronunță: a țuca
A ȚUCA, țuc, verb tranzitiv – reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țoc”
Cum se pronunță: a țopăi
A ȚOPĂI, țopăi, verb – 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țop” + sufixul “~ăi”
Cum se pronunță: a țuguia
A ȚUGUIA, țuguiez, verb tranzitiv – A face să se țuguieze. ~ buzele. (Și țugui) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țugui”
Cum se pronunță: a se țuguia
A SE ȚUGUIA, pers. a 3-a se țuguiază, verb intranzitiv – A deveni brusc spre vârf; a se face asemănător cu un țugui. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țugui”
Cum se pronunță: a se țuca
A SE ȚUCA, mă țuc, verb intranzitiv – A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țoc”
Cum se pronunță: țușcov
ȚUȘCOV, țușcovi, substantiv masculin – reg. Obleț mare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba sârbă: “ciškov”
Cum se pronunță: țușcă
1. ȚUȘCĂ, țuști, substantiv feminin – 1. Varietate a rasei de oi țurcane. 2. Oaie aparținând acestei varietăți. 3. Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. Sursă: DEx ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută 2. ȚUȘCĂ, țuști, substantiv feminin – reg. Ardei mic, iute. * A se face ~ a […]
Cum se pronunță: țurțurat
ȚURȚURAT, țurțurată (~ți, ~te), adjectiv, rar – Care are țurțuri. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țurțur” + sufixul “~at”
