ȚINUTĂ, ținute, substantiv feminin – 1. Poziție a corpului; fel de a ține corpul; poză. 2. Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3. Modalitate de a se îmbrăca. 4. Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ~ de sărbătoare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “ținut”
Ț
Cum se pronunță: a țistui
A ȚISTUI, țistuiesc, verb – 1. intranz. 1. A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul “țist!”. 2. rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țist” + sufixul […]
Cum se pronunță: a țipa
A ȚIPA, țip – verb intranzitiv – 1. (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cum se pronunță: ținutal
ȚINUTAL, ținutală (~i, ~e), adjectiv – Care ține de un ținut; propriu unui ținut. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “ținut” + sufixul “~al”
Cum se pronunță: țigaretă
ȚIGARETĂ, țigarete, substantiv feminin – 1. v. ȚIGARĂ. 2. Tub mic (de chihlimbar, de os etc. ) în care se introduce țigara pentru a o fuma; muștiuc. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană “Zigarette” și din limba franceză “cigarette”
Cum se pronunță: țigănatic
ȚIGĂNATIC, țigănatică (~ci, ~ce), adjectiv – Care seamănă cu un țigan; cu fața smeadă; negricios; oacheș; brunet. Ochi ~ci. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~atic”
Cum se pronunță: țigănărit
ȚIGĂNĂRIT, substantiv neutru – 1. (în Moldova medievală) Impozit plătit de stăpânii care aveau țigani robi. 2. v. ȚIGĂNIME. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ărit”
Cum se pronunță: țigăncușă
ȚIGĂNCUȘĂ, țigăncușe, substantiv feminin – reg. (diminutiv de la “țigancă”) Plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze dințate și flori de culoare galben-roșiatică, cu miros pătrunzător; vâzdoagă; crăiță. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigancă” + sufixul “~ușă”
Cum se pronunță: țigăncuță
ȚIGĂNCUȚĂ, țigăncuțe, substantiv feminin – (diminutiv de la “țigancă”) Fată sau femeie tânără brunetă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigancă” + sufixul “~uță”
Cum se pronunță: țigănească
1. ȚIGĂNEASCĂ, substantiv feminin – mai ales art. Limba țiganilor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ească” 2. ȚIGĂNEASCĂ, substantiv feminin – art. 1. Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele și bătăi cu palmele peste carâmbi. 2. Melodie după care se execută acest dans. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt […]
