V

VILBROCHEN, vilbrochene, substantiv neutru: (tehn.) Arbore articulat de una sau mai multe biele, care permite transformarea mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie a unor pistoane şi invers; arbore cotit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vilebrequin (DEX ’09).

VILĂ, vile, substantiv feminin: Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara oraşului sau într-o staţiune balneoclimatică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză, limba latină: villa (DEX ’09).

VILAIET, vilaiete, substantiv neutru: Unitate administrativă în Turcia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: vilayet (DEX ’09).

VIL, -Ă, vili, -e, adjectiv: (înv.) Care vădeşte lipsă de demnitate şi de loialitate; în stare să inspire dispreţ; josnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vil; limba latină: vilis (DEX ’09).

VEIJELIOS, -OASĂ, vijelioși, -oase, adjectiv 1. Care se caracterizează prin prezenţa vijeliei; cu vijelie; 2. (despre ape) Care curge cu vijelie; 3. (fig.) Care manifestă vervă în vorbe şi în fapte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vijelie + suf. -os (DEX ’09).

VIJELIE, vijelii, substantiv feminin: Vânt puternic, însoţit de ploaie cu grindină şi descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

VIITURĂ, viituri, substantiv feminin 1. Creştere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torenţială sau după topirea unor zăpezi abundente); 2. Depunere (de nămol, pietriş, crengi) care se formează după o revărsare de apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tură (DEX ’09).

VIITOROLOGIE, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu metodele de previziune a viitorului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).

VIITOROLOG, viitorologi, substantiv masculin: Specialist în viitorologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).