V

VONICER, voniceri, substantiv masculin: Arbust cu ramurile în patru muchii, având frunze lucitoare şi flori albe-verzui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -er (DEX ’09).

VOMITIV, vomitive, substantiv neutru: Medicament care are proprietatea de a provoca vomă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomitif (DEX ’09).

VOMITIV, -Ă, vomitivi, -e, adjectiv: Care provoacă vomă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomitif (DEX ’09).

VOMICĂ, adjectiv: Nucă vomică = sămânţa unui arbore tropical care conţine stricnină şi are proprietăţi vomitive. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomique (DEX ’09).

VOMER, vomere, substantiv neutru: Os ce desparte fosele nazale, constituind scheletul nasului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomer (DEX ’09).

VOMĂ, vome, substantiv feminin: Expulzare pe gură a conţinutului stomacal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vomitare, vărsătură, vomare, (pop.) borâtură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a voma (DEX ’09).

VOLUTĂ, volute, substantiv feminin: (în antichitate) Ornament arhitectonic în formă de spirală (executat la capitelurile coloanelor). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volute; limba italiană: voluta (DEX ’09).

VOLUPTUOS, -OASĂ, voluptuoși, -oase, adjectiv 1. Care manifestă voluptate; plin de voluptate; 2. Care provoacă voluptate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: lasciv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voluptueux; limba latină: voluptas, -atis (DEX ’09).

VOLUPTATE, voluptăți, substantiv feminin 1. Plăcere mare a simţurilor; 2. Plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volupté (DEX ’09).

VOLUNTARIST, -Ă, voluntariști, -ste, substantiv masculin și feminin: Adept al voluntarismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volontariste (DEX ’09).