VORBĂRIE, substantiv feminin: Vorbă multă, discuţie fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vorbă + suf. -ărie (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vorbăreț
VORBĂREȚ, -EAȚĂ, vorbăreți, –ețe, adjectiv: Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vorbi + suf. -ăreţ (DEX ’09).
Cum se pronunță: vorbă
VORBĂ, vorbe, substantiv feminin 1. Unitate de bază a limbii constituită dintr-un sunet sau o reunire de sunete, dotată cu sens; cuvânt; 2. Exprimare prin grai; relatare prin cuvinte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cuvânt, afirmație, vorbire, (înv.) rost (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: dvoriba (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vornici
A VORNICI, vornicesc, verb: (înv.) A fi vornic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vornic (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vorbi
A VORBI, vorbesc, verb 1. (gânduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grăi; 2. A se adresa cuiva; 3. A poseda o anumită limbă; 4. (refl.) A cădea la învoială; a se înţelege. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vorbă (DEX ’09).
Cum se pronunță: voracitate
VORACITATE, substantiv feminin 1. Caracter vorace; 2. Lăcomie extremă (în bani); sete de câştig. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veracitas, -atis; limba italiană: voracita; limba franceză: voracité (DEX ’09).
Cum se pronunță: vorace
VORACE, voraci, adjectiv 1. (despre persoane) Care mănâncă repede şi cu lăcomie; care înfulecă; 2. (despre animale) Care sfâşie, care devorează hrana. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vorax, -acis; limba italiană, franceză: vorace (DEX ’09).
Cum se pronunță: vopsitorie
VOPSITORIE, vopsitorii, substantiv feminin 1. Ocupaţia de vopsitor; 2. Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vopsitor + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vopsitor
VOPSITOR, vopsitori, substantiv masculin: Persoană specializată în lucrările de vopsire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vopsi + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: vopsea
VOPSEA, vopsele/ vopseluri, substantiv feminin 1. Substanţă colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector; 2. Culoare folosită în pictură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vopsi (DEX ’09).
