VIITORIME, substantiv feminin (înv.) 1. Viitor; 2. (cu sens colectiv) Totalitate a generaţiilor viitoare; posteritate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viitor + suf. -ime (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: viitor II
VIITOR, viitoruri, substantiv neutru 1. (numai singular) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului; 2. Situaţie care urmează să existe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitor I
VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adjectiv: Care ţine de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viguros
VIGUROS, -OASĂ, viguroși, -oase, adjectiv 1. Care are (multă) vigoare; cu (multă) vigoare; puternic; vânjos; viril; 2. (fig.) Care se manifestă din plin, mai ales în sens pozitiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigoureux (DEX ’09).
Cum se pronunță: vigonie
VIGONIE, vigonii, substantiv feminin 1. Mamifer sălbatic rumegător din America de Sud, de talie medie, cu lână roşcată, moale şi mătăsoasă; 2. Lâna acestui mamifer; 3. Fir textil obţinut dintr-un amestec de lână cu deşeuri de bumbac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigogne (DEX ’09).
Cum se pronunță: vigoare
VIGOARE, substantiv feminin 1. Forţă fizică a unei fiinţe în plină dezvoltare; putere de viaţă; vitalitate; 2. Capacitate de a desfăşura o activitate intelectuală eficientă; 3. În vigoare = care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigueur; limba latină: vigor, -oris (DEX […]
Cum se pronunță: vigilență
VIGILENȚĂ, substantiv feminin 1. Atenţie sporită şi permanentă; 2. Supraveghere atentă şi conştiincioasă a intereselor publice şi de stat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigilance; limba latină: vigilantia (DEX ’09).
Cum se pronunță: vigilent
VIGILENT, -Ă, vigilenți, -te, adjectiv: Care manifestă vigilenţă; cu atenţie susţinută. Sursa: DEX ’09 Sinonime: prudent (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigilant; limba latină: vigilans, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: viforos
VIFOROS, -OASĂ, viforoși, -oase, adjectiv 1. Care se caracterizeză prin prezenţa viforului; cu vifor; 2. Care aduce vifor; 3. Care se produce cu putere mare (ca un vifor); cu caracter de vifor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vifor + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: viforniță
VIFORNIȚĂ, vifornițe, substantiv feminin: Vânt puternic, însoţit de ninsoare; vijelie; vifor; viscol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vifor + suf. -niţă (DEX ’09).
