V

A VOMA, vomez, verb: A vomita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vomere (DEX ’09).

VOLUM, volume, substantiv neutru 1. Spaţiu tridimensional pe care îl ocupă un corp; mărimea unui corp; 2. Cantitate globală; 3. Debit al unei ape curgătoare sau al unei fântâni; 4. (muz.) Intensitate a sunetelor vocale sau instrumentale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volume; limba latină: volumen; limba italiană: volume (DEX ’09).

VOINICEASCĂ, substantiv feminin 1. Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare; 2. (art.) Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi şi însoţit de strigături; 3. Melodie după care se execută acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -ească (DEX ’09).

VOINIC, -Ă, voinici, -ce, adjectiv și substantiv: Care are o mare putere fizică; puternic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vojniku (DEX ’09).

VOIEVODAT, voievodate, substantiv neutru: Stat condus de un voievod. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voievod + suf. -at (DEX ’09).

VOIEVODAL, -Ă, voievodali, -e, adjectiv: Care ţine de voievod; propriu voievodului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voievod + suf. -al (DEX ’09).

VOIEVOD, voievozi, substantiv masculin 1. (în Moldova şi în Muntenia medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; vodă; domn; domnitor; 2. Conducător al unei şatre de ţigani; bulibaşă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vojevoda (DEX ’09).

VOIE, substantiv feminin 1. Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voinţă; 2. Senzaţie de satisfacere a gustului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: volja (DEX ’09).

VOIAJOR, -OARE, voiajori, -oare, substantiv și adjectiv: (Persoană) care face voiajuri; călător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voyageur (DEX ’09).

VOIAJ, voiajuri/ voiaje, substantiv neutru: Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voyage (DEX ’09).