V

VOI, pronume personal: pers. II pl. (vouă, vă, vi, (pe) voi, vă) 1. Indică grupul de persoane către care se adresează vorbitorul; 2. (formele atone de dativ, pe lângă verb cu valoare posesivă) Luaţi-vă cărţile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vos (DEX ’09).

VOGĂ, substantiv feminin: Opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vogue (DEX ’09).

VODULEASĂ, vodulese, substantiv feminin: (pop.) Soţie a voievodului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vodă + suf. -uleasă (DEX ’09).

VODEVILIST, vodeviliști, substantiv masculin: (rar) Autor de vodeviluri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaudevilliste (DEX ’09).

VODEVIL, vodeviluri, substantiv neutru: Comedie uşoară (de proporţii mici), având intercalate în text cuplete cântate pe melodii cunoscute. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaudeville (DEX ’09).

VODEASĂ, substantiv feminin: (pop.) Voduleasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vodă + suf. -easă (DEX ’09).

VODĂ, substantiv masculin: (în Moldova şi în Muntenia medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; voievod; domn; domnitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: voda (DEX ’09).

VOCIFERANT, vociferanți, substantiv masculin: (rar) Persoană care vociferează, care răcneşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vociférant (DEX ’09).

VOCE, voci, substantiv feminin 1. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai; 2. Darul de a cânta frumos din gură; 3. Melodie susţinută de un grup de cântăreţi în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vox, vocis; limba italiană: voce (DEX […]

VOCAȚIONAL, -Ă, vocaționali, -le, adjectiv: Referitor la vocație. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: vocational (DEX ’09).