V

VINGALAC, vingalace, substantiv neutru: (rar) Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Winkelhaken (DEX ’09).

VINEȚIU, -E, vineții, adjectiv: Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanţă vânătă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vânăt + suf. -iu (DEX ’09).

VINEȚICĂ, vinețele, substantiv feminin: Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, care conţine un suc lăptos şi dulce. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vânăt + suf. -ică (DEX ’09).

VINERIȚĂ, vinerițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori albastre sau albe, dispuse în formă de spic, folosită în scopuri medicinale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vineri + suf. -iţă (DEX ’09).

VINERI, vineri, substantiv feminin: A cincea zi a săptămânii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veneris (DEX ’09).

VINEREA, adverb: În fiecare zi de vineri. Sursa: DEX ’09

VINEGRETĂ, vinegrete, substantiv feminin: Salată preparată din legume (cartofi, sfeclă, ceapă etc.) şi maioneză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinaigrette (DEX ’09).

VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adjectiv: (livr.) Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare; răzbunător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vindicatif (DEX ’09).

VINDECUȚĂ, vindecuțe, substantiv feminin: Plantă cu miros de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, cu frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare şi medicinale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vindeca + suf. -uţă (DEX ’09).