VINTIR, vintire, substantiv neutru: Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: ventelj (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vinovăție
VINOVĂȚIE, vinovății, substantiv feminin: Stare a celui vinovat de ceva; vină; culpabilitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vinovat + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinovat
VINOVAT, -Ă, vinovați, -te, adjectiv (și substantival) 1. (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale; 2. (despre faptele şi comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vinovatu (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinotecă
VINOTECĂ, vinoteci, substantiv feminin: Colecţie de vinuri din soiuri diferite şi din ani diferiţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinotheque (DEX ’09).
Cum se pronunță: viniu
VINIU, –IE, vinii, adjectiv: (rar) Care are gust de vin; cam acrişor; mistreţ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinificație
VINIFICAȚIE, vinificații, substantiv feminin: Totalitate a tehnologiilor de obţinere şi de conservare a vinului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinification (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinificator
VINIFICATOR, -OARE, vinificatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în vinificaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinificateur (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinifer
VINIFER, -Ă, viniferi, -e, adjectiv 1. Care produce vin; vinicol; 2. (despre terenuri, regiuni) Care permite cultivarea viţei de vie; propice pentru cultivarea viţei de vie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinifere (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinietă
VINIETĂ, viniete, substantiv feminin: Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vignette (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinicol
VINICOL, -Ă, vinicoli, -e, adjectiv 1. Care ţine de cultura viţei de vie; 2. Care produce vin; viticol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vinicole (DEX ’09).
