VINĂRICI, vinăriciuri, substantiv neutru: (Evul Mediu) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf. -ărici (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vină
VINĂ, vini, substantiv feminin 1. Încălcare a unei legi sau norme morale; 2. Faptă pedepsită de lege. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vina (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinaț
VINAȚ, vinațuri, substantiv neutru: (pop., mai ales la plural) Varietăţi de vinuri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vinaceus (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vindeca
A VINDECA, vindec, verb: A face să se vindece. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vindicare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vinde
A VINDE, vând, verb 1. (mărfuri, produse) A transmite în proprietatea unui achizitor în schimbul unei sume de bani; 2. refl. (despre mărfuri) A avea căutare; 3. refl. (despre oameni) A face compromisuri morale, în schimbul unui avantaj material. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vendere (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinars
VINARS, vinarsuri, substantiv neutru: (reg.) Băutură alcoolică tare, obţinută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ş. a.) fermentate; rachiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + ars (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinariță
VINARIȚĂ, vinarițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu flori albe, folosită pentru proprietăţile ei aromatice la parfumarea rufelor spălate sau pentru a da aromă unor băuturi etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf -ariţă (DEX ’09).
Cum se pronunță: vinar
VINAR, vinari, substantiv masculin (pop.) 1. Lucrător specializat în fabricarea vinului; 2. Negustor de vin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: vin
VIN, vinuri, substantiv neutru 1. Băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe); 2. (la plural) Varietăţi de astfel de băutură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vinum (DEX ’09).
Cum se pronunță: vilozitate
VILOZITATE, vilozități, substantiv feminin 1. Aspect păros de pe suprafaţa membranelor mucoase; 2. (anat.) Încreţitură pe suprafaţa anumitelor organe ale corpului (mai ales a intestinului subţire). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: villosité (DEX ’09).
