VIJELIE, vijelii, substantiv feminin: Vânt puternic, însoţit de ploaie cu grindină şi descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: viitură
VIITURĂ, viituri, substantiv feminin 1. Creştere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torenţială sau după topirea unor zăpezi abundente); 2. Depunere (de nămol, pietriş, crengi) care se formează după o revărsare de apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tură (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorologie
VIITOROLOGIE, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu metodele de previziune a viitorului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorolog
VIITOROLOG, viitorologi, substantiv masculin: Specialist în viitorologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorime
VIITORIME, substantiv feminin (înv.) 1. Viitor; 2. (cu sens colectiv) Totalitate a generaţiilor viitoare; posteritate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viitor + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitor II
VIITOR, viitoruri, substantiv neutru 1. (numai singular) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului; 2. Situaţie care urmează să existe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitor I
VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adjectiv: Care ţine de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viguros
VIGUROS, -OASĂ, viguroși, -oase, adjectiv 1. Care are (multă) vigoare; cu (multă) vigoare; puternic; vânjos; viril; 2. (fig.) Care se manifestă din plin, mai ales în sens pozitiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigoureux (DEX ’09).
Cum se pronunță: vigonie
VIGONIE, vigonii, substantiv feminin 1. Mamifer sălbatic rumegător din America de Sud, de talie medie, cu lână roşcată, moale şi mătăsoasă; 2. Lâna acestui mamifer; 3. Fir textil obţinut dintr-un amestec de lână cu deşeuri de bumbac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigogne (DEX ’09).
Cum se pronunță: vigoare
VIGOARE, substantiv feminin 1. Forţă fizică a unei fiinţe în plină dezvoltare; putere de viaţă; vitalitate; 2. Capacitate de a desfăşura o activitate intelectuală eficientă; 3. În vigoare = care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vigueur; limba latină: vigor, -oris (DEX […]
