V

VICAR, vicari, substantiv masculin: (bis.) Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar de rang mai înalt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vicarius; limba franceză: vicaire (DEX ’09).

VIBROMETRU, vibrometre, substantiv neutru: (fiz.) Aparat pentru măsurarea deplasărilor corpurilor care vibrează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vibrométre (DEX ’09).

VIBROGRAF, vibrografe, substantiv neutru: Vibrometru înregistrator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vibrographe (DEX ’09).

VIBRAȚIE, vibrații, substantiv feminin: Mişcare periodică alternativă, de o amplitudine mică şi de o frecvenţă relativ înaltă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vibration (DEX ’09).

VIBRATOR, vibratoare, substantiv neutru 1. Aparat care serveşte la compactarea materialelor granulare prin vibrare; 2. Dispozitiv bazat pe vibrare, care serveşte la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vibra + suf. -tor (DEX ’09).

VIBRATOR, -OARE, vibratori, -oare, adjectiv: Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibraţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vibra + suf. -tor (DEX ’09).

VIBRATO, vibratouri, substantiv neutru 1. Mod de interpretare la instrumentele muzicale cu coarde, constând în producerea anumitelor vibraţii prin atingerea rapidă a coardelor; 2. Bucată muzicală interpretată în acest fel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană (DEX ’09).

VIBRATO, adverb: (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu vibrații. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană (DEX ’09).

VIBRATIL, -Ă, vibratili, -e, adjectiv: Care poate vibra; cu proprietăţi vibratoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vibratile (DEX ’09).