VIEZURE, viezuri substantiv masculin 1. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneza: vjedhullë (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vânzoleală
VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, substantiv feminin. Mişcare neîntre-ruptă şi haotică; forfoteală. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a se vânzoli + suf. ~eală (DEX 09)
Cum se pronunță: vânzător II
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). • ~ de piei de cloşcă negustor fără marfă şi fără mijloace băneşti. 2) şi adverbial Persoană care săvârşeşte un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. ~ de ţară Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vinde […]
Cum se pronunță: vânzător I
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), adjectiv. Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vinde + suf. ~ător (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturos
VÂNTUROS, vânturoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. 1) v. VÂNTOS. 2) fig. v. VÂNTURATIC Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~os (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturătură
VÂNTURĂTURĂ, vânturături, substantiv feminin. 1) v. A VÂNTURA. 2) Masă de impurităţi rămasă după vânturare Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~tură (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturatoare
VÂNTURĂTOARE, vânturători, substantiv feminin. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~oare (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturatic
VÂNTURATIC, vânturatică (~ci, ~ce), adjectiv. Care îşi schimbă uşor convingerile; nestatornic Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~atic (DEX 09)
Cum se pronunță: a vântura
A VÂNTURA, vântur, verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mişca într-o parte şi în alta; a agita. ~ căciulile în […]
Cum se pronunță: a vântui
A VÂNTUI, vântui, verb intranzitiv. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~ui (DEX 09)
