V

VÂNĂTORIE, vânătorii, substantiv feminin. 1) v. VÂNĂTOARE . 2) Ocupaţia de vânător. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~ie (DEX 09)

VÂNĂTORESC, vânătorească (~eşti), adjectiv. Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~esc (DEX 09)

VÂNĂTOR, vânători, substantiv masculin. 1) Persoană care vâneză; om care practică vânătoarea0. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preţ. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestraşi şi călăraşi. • ~ de munte infanterist. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoren (DEX 09)

VÂNĂTOARE, vânători, substantiv feminin. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoria (DEX 09)

VÂNĂTĂ, vinete, substantiv feminin. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânăt (DEX 09)

VÂNĂTAIE, vânătăi, substantiv feminin. Pată vânătă ce apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. [G.-D. vânătăii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânăt + suf. ~aie (DEX 09)

VÂNĂT, vânătă (~vineţi, vinete), adjectiv. Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învineţit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenuşie cu nuanţă de albastru. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venetus (DEX 09)

VÂNĂ, vine, substantiv feminin. 1) Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; venă. • ~ portă vâna care primeşte sângele din organele abdominale şi-l duce în ficat. Vine cave cele două vine care aduc sângele în auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid în auric. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit […]

VÂNAT, vânaturi, substantiv neutru. v. A VÂNA . 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăţi. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vâna (DEX 09)

A VÂNA, vânez, verb tranzitiv. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (fiinţe, lucruri) A urmări cu insistenţă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venare (DEX 09)