VEȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adjectiv: Care durează în veci; cu existenţă permanentă; etern. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąţinu (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: veșmânt
VEȘMÂNT, veșminte, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai; 2. (la plural) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestimentum (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșcă
VEȘCĂ, vești, substantiv feminin (reg.) 1. Coajă de ulm sau de tei folosită la confecţionarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi); 2. Obiect din astfel de coajă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąţko (DEX ’09).
Cum se pronunță: veston
VESTON, vestoane, substantiv neutru 1. Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămaşă; haină; 2. Haină bărăbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât şi fără buzunare, care se îmbracă peste cămaşă; tunică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: veston (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestitor
VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, I. adjectiv: Care vesteşte ceva; care aduce o veste; II. substantiv masculin și feminin 1. Persoană autorizată cu misiunea de a aduce veşti publicului larg; 2. Persoană care vesteşte nunta, însoţind nuntaşii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vesti + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestit
VESTIT, -Ă, vestiți, -te, adjectiv: Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vesti (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestimentație
VESTIMENTAȚIE, vestimentații, substantiv feminin: Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veşminte; îmbrăcăminte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vestimentar (DEX ’09).
Cum se pronunță: a veșteji
A VEȘTEJI, veștejește. verb 1. A face să se veştejească; 2. fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se veșteji
A SE VEȘTEJI, se veștejește. verb 1. (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili; 2. fig. (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestimentar
VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adjectiv: Care ţine de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vestimentaire (DEX ’09).
