Articles Tagged: cum se pronunta

STABILIZANT ~ți substantiv masculin, 1) Substanță (clei, amidon etc.) care, fiind adăugată unei soluții, mărește stabilitatea acesteia. 2) Substanță care are proprietatea de a asigura stabilitatea materialelor explozive în timpul păstrării lor. Din fr. stabilisant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stabilisant. (sursa DEX ’09)

STABILITATE substantiv feminin, 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. [G.-D. stabilității]. Din lat. stabilitas, ~atis, fr. stabilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stabilitas. (sursa DEX ’09)

STABIL ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care rămâne în aceeași stare; bine așezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menține la același nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuiește permanent în același loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. Din lat. stabilis, it. Stabile. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stabilis. (sursa […]

ST interj. (se folosește pentru a cere ca cineva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)

SPUZEALĂ ~eli substantiv feminin, pop. Apariție de pete roșii, bubulițe sau bășicuțe pe piele sau pe mucoase în cazul unor boli sau intoxicații; erupție. Din lat. spudia + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spudia. (sursa DEX ’09)

SPUZĂ ~e substantiv feminin, 1) Cenușă fierbinte, alburie și fină, care se formează pe suprafața jăraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubulițe ce apar pe buze sau în jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ◊ Câtă pulbere și ~ mulțime mare. [G.-D. spuzei]. Din lat. spudia. Etimologie: Cuvânt provenit […]

SPUTNIC ~ci substantiv masculin, Satelit artificial al Pământului. Din rus. sputnik, fr. spoutnic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sputnik. (sursa DEX ’09)

SPUTĂ ~e substantiv feminin, Secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; flegmă; expectorație. Din lat. sputum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sputum. (sursa DEX ’09)

SPUSĂ ~e substantiv feminin, Ceea ce a fost spus; zisă. ◊ După ~ele cuiva după cum a zis cineva. Din ~ele cuiva din vorbele cuiva. Din (sau după) ~e din ceea ce se vorbește; din auzite. Din lat. exponere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină exponere. (sursa DEX ’09)

SPURCĂCIUNE ~i substantiv feminin, 1) Ființă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. Din lat. spurcare + suf. ~ăciune. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)