SINGURATIC ~că (~ci, ~ce) adj. 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. Din lat. singulus + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: singurătate
SINGURĂTATE ~ăți substantiv feminin, 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. Din lat. singulus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singur I
SINGUR I adv. De la sine. Poarta se deschide ~ă. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singur II
SINGUR II ~ă (~i, ~e) adj 1) (despre persoane) Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa […]
Cum se pronunță: singularitate
SINGULARITATE substantiv feminin, rar 1) Caracter singular. 2) Manifestare care este în dezacord cu obișnuințele comune; excentricitate. Din fr. singularité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză singularité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singular II
SINGULAR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre trăsături, particularități) Care ține de un singur exemplar dintr-o clasă de elemente. Număr ~ categorie gramaticală care indică o singură persoană sau un singur lucru. 2) (despre ființe sau despre lucruri) Care are anumite trăsături distinctive specifice, individuale; unic în felul său. Din lat. singularis, fr. singulier. […]
Cum se pronunță: singular I
SINGULAR I substantiv neutru, mai ales art. filoz. Categorie care reflectă un singur exemplar dintr-o clasă de lucruri. Din lat. singularis, fr. singulier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singularis. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: single
SINGLE [pr.: singl] substantiv neutru, Disc ~ disc care conține o singură piesă pe fiecare parte. Cuv. engl. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinereză
SINEREZĂ ~e substantiv feminin, lingv. Fenomen care constă în contopirea a două vocale învecinate într-un diftong. Din lat. synaeresis, fr. synérese. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synaeresis. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinecurist
SINECURIST ~stă ( ~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Persoană care deține o sinecură. Din fr. sinécuriste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinécuriste. (sursa DEX ’09)
