Articles Tagged: cum se pronunta

SĂDITOR I, săditoare (~ori, ~oare) adj., și substantiv Care sădește; care plantează. Din sl. saditi. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă saditi. (DEX ’09)

SĂ, conj. care înseamnă 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziții: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieșit să-l întâmpine. 3) (în locuțiuni conjuncționale) Până să. Numai să. Fără să.  Din […]

SAXOTROMBĂ, saxotrombe, substantiv feminin, care înseamnă Instrument muzical de suflat asemănător cornului, dar mai mare, confecționat din piele. Din fr. saxotromba Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxotromba. (DEX ’09)

SAXON II, saxonă, (~i, ~e) adj., care înseamnă Care aparține Saxoniei sau populației ei; din Saxonia. Din fr. saxon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxon. (DEX ’09)

SAXON I, saxonă, (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, care înseamnă Persoană care face parte din populația de bază a Saxoniei sau este originară din Saxonia. Din fr. saxon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxon. (DEX ’09)

SAXOFONIST, saxofoniști, substantiv masculin, care înseamnă Muzicant care cântă la saxofon. Din fr. saxophoniste. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxophoniste. (DEX ’09)

SAXOFON, substantiv neutru, care înseamnă Instrument muzical de suflat, din alamă, cu clape și muștiuc, folosit, mai ales, în formațiile de muzică ușoară. Din fr. saxophone, germ. Saxophon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxophone. (DEX ’09)

A SE SCĂMOȘA, pers. 3 se scămoșează, vb intranz. (despre unele țesături) A forma scamă la suprafață; a deveni scămos; a se dezlâna. Din lat. squama. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină squama. (DEX ’09)

SCÂRȚÂIT, scârțâituri, substantiv neutru, 1) v. A SCÂRȚÂI. 2) Zgomot ascuțit, strident și pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea unor obiecte. Din scârț + suf. âi. Sursa DEX ’09. Etimologie: Din cuvântul scârț, onomatopee. (DEX ’09)

SCÂRȚ II, scârți, substantiv masculine, Adaos din piele, care face ca încălțămintea să scârțâie în timpul mersului. Pantofi cu scârț. /Onomat. Sursa DEX ’09. Etimologie: Onomatopee. (DEX ’09)