SCHELĂRIE, schelării, substantiv feminin, rar Totalitate a schelelor (de pe un șantier). Din lb sârbă, croată skela + suf. ~ărie. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă skela. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: schelălăit
SCHELĂLĂIT, substantiv neutru, 1) v. A SCHELĂLĂI. 2) Sunet caracteristic, ascuțit și repetat, scos mai ales de câini. Din v. a chelălăi. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din a chelălăi, formație onomatopeică. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schelă
SCHELĂ, schele, substantive feminin, 1) mai ales la pl. Instalație provizorie, din lemn sau din metal, ridicată pe un șantier în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; eșafodaj. 2) Punte de legătură dintre o navă și țărm. Din sb. skela, bulg. skelja. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: scheci
SCHECI, scheciuri, substantiv neutru, Scenetă scurtă cu caracter glumeț. Din fr., engl. sketch. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sketch. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scepticism
SCEPTICISM, substantiv neutru, substantiv neutru, 1) Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii lumii obiective. 2) Atitudine de neîncredere, de îndoială față de ceva. Din fr. scepticisme, lat. scepticismus. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scepticisme. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sceptic I
SCEPTIC I, sceptică (~ci, ~ce) 1) Care ține de scepticism; propriu scepticismului. 2) și substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. Din fr. sceptique. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sceptique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sceptic II
SCEPTIC II, sceptici, substantiv masculin, Adept al scepticismului. Din fr. sceptique. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sceptique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scenografie
SCENOGRAFIE, substantiv feminin, 1) Tehnică de organizare a spațiului scenei pentru prezentarea spectacolelor. 2) Arta de a executa decoruri scenice. [G.-D. scenografiei]. Din fr. scnographie, it. scenografia. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scnographie. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scenografic
SCENOGRAFIC, scenografică (~ci, ~ce) Care ține de scenografie; propriu scenografiei. Din fr. scénographique. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scénographique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scenograf
SCENOGRAF, scenografă (~i, ~ e ) m. și f. Specialist în scenografie. Pictor-scenograf. Din fr. scénographe, it. scenografe. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scénographe. (DEX ’09)
