SCENIC, scenică (~ci, ~ce)adj 1) Care ține de scenă; caracteristic scenei. Artă scenică. Spațiu scenic parte a scenei unde se desfășoară jocul artiștilor. 2) Care corespunde cerințelor scenei de teatru. Vorbire scenică. Din fr. scénique, it. scenico. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scénique. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scenetă
SCENETĂ, scenete, substantiv feminin, Piesă de teatru într-un act, cu personaje puține, cu intrigă simplă, având de obicei un caracter comic. Din it. scenetta. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba itaiană scenetta. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scenariu
SCENARIU, scenarii, substantiv neutru, 1) Acțiune a unei piese (de teatru). 2) Text succint care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, precum și indicațiile de regie. 3) fig. Proces care se desfășoară după un plan prestabilit. [ Sil. sce-na-riu ]. Din fr. scénario, it. scenario. Sursa DEX ’09. […]
Cum se pronunță: scenarist
SCENARIST, scenaristă ( ~ști, ~ste ) substantive masculin și feminin, Autor de scenarii. Din fr. scénariste. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scénariste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scenă
SCENĂ, scene, substantiv feminin, 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentații artistice. A pune în scenă – a monta o piesă; a înscena. 2) Activitate desfășurată de un actor; artă teatrală. A părăsi scena a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. […]
Cum se pronunță: scelerat
SCELERAT, scelerată (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. Din fr. scélerat. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scélerat. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scârțâitor
SCÂRȚÂITOR, scârțâitoare (~ori, ~oare) Care scârțâie; care produce scârțâituri. Din scârț + suf. tor. Sursa DEX ’09. Etimologie: Din cuvântul scârț, onomatopee. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scadent
SCADENT, scadentă (~ți, ~te) adj. (despre datorii) Care trebuie achitat; ajuns la termenul de plată. Din it. scadente. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scadente. (DEX ’09)
Cum se pronunță: rujalină
RUJALINĂ, rujaline, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă şi înaltă, cu frunze zbârcite şi dinţate, cu flori purpurii; nalbă-de-grădină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rujă (DEX ’09).
Cum se pronunță: rujă
RUJĂ, ruje, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi înaltă, cu frunze alungite, cărnoase şi cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescenţe; 2. (pop.) Trandafir sălbatic; măceş; rug; răsură; 3. (fig. pop.) Culoare roşie a feţei; roşeaţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă (Sursă: Sinonime […]
