Articles Tagged: cum se pronunta

A VULGARIZA, vulgarizez, verb 1. (idei, cunoştinţe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; 2. A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa; 3. A face să se vulgarizeze; 4. (refl.) A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. […]

A VULCANIZA, vulcanizez, verb 1. (cauciuc brut) A trata cu sulf la temperaturi înalte pentru a obţine un produs foarte elastic; 2. (obiecte de cauciuc) A repara prin lipire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vulcaniser (DEX ’09).

VOSTRU, VOASTRĂ, voștri, voastre, pronume posesiv: (precedat de art. al, a, ai, ale) Înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva şi de grupul din care face parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: voster (DEX ’09).

VOSTRU, VOASTRĂ, voștri, voastre, adjectiv pronominal posesiv 1. Care aparţine celor cărora li se adresează vorbitorul; 2. Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire ş. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul; 3. Care este realizat de cei cu care vorbeşte vorbitorul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]

VORNICIE, substantiv feminin 1. Funcţie de vornic; 2. Durata acestei funcţii; 3. Sediu unde îşi exercita vornicul funcţia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vornic + suf. -ie (DEX ’09).

VORNICEL, vornicei, substantiv masculin 1. (în Moldova şi în Muntenia medivală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, însărcinat cu treburi judecătoreşti în judeţe şi sate; 2. (pop.) Flăcău care pofteşte şi cinsteşte oaspeţii la nunţile ţărăneşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vornic + suf. -el (DEX ’09).

VORNICEASĂ, vornicese, substantiv feminin: (înv.) Soţie a vornicului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vornic + suf. -easă (DEX ’09).

VORNIC, vornici, substantiv masculin 1. (în Moldova şi în Muntenia medievală) Mare dregător al curţii domneşti având misiunea de a conduce treburile interne şi cele gospodăreşti; 2. Primar al unui sat sau oraş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: dvorinicu (DEX ’09).

VORBITOR, vorbitoare, substantiv neutru: Sală specială pentru întrevederi şi convorbiri; parloar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vorbi + suf. -tor (DEX ’09).

VORBITOR, -OARE, vorbitori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care are darul de a vorbi frumos şi liber în public; orator; 2. Persoană care povesteşte sau întreţine o conversaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vorbi + suf. -tor (DEX ’09).