VORACE, voraci, adjectiv 1. (despre persoane) Care mănâncă repede şi cu lăcomie; care înfulecă; 2. (despre animale) Care sfâşie, care devorează hrana. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vorax, -acis; limba italiană, franceză: vorace (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vopsitorie
VOPSITORIE, vopsitorii, substantiv feminin 1. Ocupaţia de vopsitor; 2. Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vopsitor + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vopsitor
VOPSITOR, vopsitori, substantiv masculin: Persoană specializată în lucrările de vopsire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vopsi + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: vopsea
VOPSEA, vopsele/ vopseluri, substantiv feminin 1. Substanţă colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector; 2. Culoare folosită în pictură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vopsi (DEX ’09).
Cum se pronunță: vonicer
VONICER, voniceri, substantiv masculin: Arbust cu ramurile în patru muchii, având frunze lucitoare şi flori albe-verzui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -er (DEX ’09).
Cum se pronunță: vomitiv II
VOMITIV, vomitive, substantiv neutru: Medicament care are proprietatea de a provoca vomă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomitif (DEX ’09).
Cum se pronunță: vomitiv I
VOMITIV, -Ă, vomitivi, -e, adjectiv: Care provoacă vomă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomitif (DEX ’09).
Cum se pronunță: vomică
VOMICĂ, adjectiv: Nucă vomică = sămânţa unui arbore tropical care conţine stricnină şi are proprietăţi vomitive. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomique (DEX ’09).
Cum se pronunță: vomer
VOMER, vomere, substantiv neutru: Os ce desparte fosele nazale, constituind scheletul nasului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vomer (DEX ’09).
Cum se pronunță: vomă
VOMĂ, vome, substantiv feminin: Expulzare pe gură a conţinutului stomacal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vomitare, vărsătură, vomare, (pop.) borâtură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a voma (DEX ’09).

