Articles Tagged: cum se pronunta

VOLUTĂ, volute, substantiv feminin: (în antichitate) Ornament arhitectonic în formă de spirală (executat la capitelurile coloanelor). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volute; limba italiană: voluta (DEX ’09).

VOLUPTUOS, -OASĂ, voluptuoși, -oase, adjectiv 1. Care manifestă voluptate; plin de voluptate; 2. Care provoacă voluptate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: lasciv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voluptueux; limba latină: voluptas, -atis (DEX ’09).

VOLUPTATE, voluptăți, substantiv feminin 1. Plăcere mare a simţurilor; 2. Plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volupté (DEX ’09).

VOLUNTARIST, -Ă, voluntariști, -ste, substantiv masculin și feminin: Adept al voluntarismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volontariste (DEX ’09).

VOLUNTARIST, -Ă, voluntariști, -ste, adjectiv: Care ţine de voluntarism; propriu voluntarismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volontariste (DEX ’09).

VOLUNTARISM, substantiv neutru 1. Curent idealist în filozofie, care consideră voinţa drept principiul suprem al existenţei; 2. Activitate ce se caracterizează prin hotărâri subiective. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Voluntarismus; limba franceză: volontarisme (DEX ’09).

VOLUNTAR, -Ă, voluntari, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligaţie; 2. Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: voluntarius; limba franceză: volontiare; limba italiană: volontarie (DEX ’09).

VOLUNTAR, -Ă, voluntari, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care acţionează de bună voie, din proprie iniţiativă; 2. Care îşi impune voinţa; autoritar; 3. (despre acţiuni) Care se face fără constrângere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: voluntarius; limba franceză: volontiare; limba italiană: volontarie (DEX ’09).

VOLUMINOS, -OASĂ, voluminoși, -oase, adjectiv 1. (despre obiecte) Care are volum mare; cu volum mare; 2. (despre persoane) Care are trup mare şi gras; trupeş; corpolent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volumineux (DEX ’09).