VRIE, vrii, substantiv feminin: Coborâre a unui avion (în pierdere de viteză), prin mişcări de rotaţie în jurul axei verticale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vrille (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vreun
VREUN, vreo, adjectiv pronominal nehotărât: Indiferent care; care ar fi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vere-unus (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrere
VRERE, vreri, substantiv feminin 1. Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voinţă; voie; 2. Dorinţă de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef; 3. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vrea (DEX ’09).
Cum se pronunță: vreodată
VREODATĂ, adverb: La un moment dat; cândva; odată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vre + odată (DEX ’09).
Cum se pronunță: vremelnicie
VREMELNICIE, substantiv feminin: Situaţie vremelnică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vremelnic + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vreme
VREME, vremuri, substantiv feminin 1. Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp; 2. Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp; 3. Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vrąme (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrej
VREJ, vrejuri, substantiv neutru: Tulpină a plantelor târâtoare sau agăţătoare; curpen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba blugară: vrež (DEX ’09).
Cum se pronunță: vizuină
VIZUINĂ, vizuini, substantiv feminin: Adăpost subteran, pe care şi-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viezure (DEX ’09).
Cum se pronunță: vizual
VIZUAL, -Ă, vizuali, -e, adjectiv: Care ţine de văz; propriu văzului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: visuel (DEX ’09).
Cum se pronunță: vizor
VIZOR, vizoare, substantiv neutru 1. Piesă (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat; 2. Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o uşă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizetă; vizieră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: viseur (DEX ’09).

