Articles Tagged: cum se pronunta

VRĂJMĂȘEȘTE, adverb: (înv.) În felul vrăjmaşilor; cum obişnuiesc vrăjmaşii; ca vrăjmaşii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjmaş + suf. -eşte (DEX ’09).

VRĂJMĂȘESC, -EASCĂ, vrăjmășești, adjectiv: (rar) Care este caracteristic pentru vrăjmaşi; propriu văjmaşilor; duşmănesc; inamic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjmaş + suf. -esc (DEX ’09).

VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care urăşte pe cineva şi caută să-şi facă rău; duşman; 2. Fiecare dintre părţile beligerante implicate într-un conflict armat; duşman; inamic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vrajbă (DEX ’09).

VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, adjectiv 1. Care manifestă duşmănie; care are o atitudine răuvoitoare; duşmănos; ostil; 2. (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vrajbă (DEX ’09).

VRĂJITORIE, vrăjitorii, substantiv feminin 1. Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie; 2. Ocupaţia de vrăjitor; fermecătorie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjitor + suf. -ie (DEX ’09).

VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adjectiv: Care este caracteristic pentru vrăjitori; propriu vrăjitorilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjitor + suf. -esc (DEX ’09).

VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care vrăjeşte; om care face vrăji; mag. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vrăji + suf. -tor (DEX ’09).

VRĂBIOI, vrăbioi, substantiv masculin: Bărbătuşul vrabiei; vrăbete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrabie + suf. -oi (DEX ’09).

VRĂBIER, vrăbieri, substantiv masculin 1. Persoană care prinde vrăbii; 2. (depr.) Vânător neiscusit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrabie + suf. -ar (DEX ’09).