VRAF, vrafuri, substantiv neutru: Grămadă de obiecte aruncate în dezordine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vrahu (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vrac
VRAC, vracuri, substantiv neutru: Formă de depozitare şi de transportare în grămezi, fără ambalaj, a materialelor solide. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vrac (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrabie
VRABIE, vrabii, substantiv feminin: Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt şi conic, având penaj de culoare brună-cafenie cu dungi negre pe spate şi cenuşii pe pântece. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vrabij (DEX ’09).
Cum se pronunță: votcă/ vodcă
VOTCĂ/ VODCĂ, votci/ vodci, substantiv feminin: Băutură alcoolică tare, obţinută prin fermentarea fructelor sau a cerealelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: vodka (DEX ’09).
Cum se pronunță: votant
VOTANT, -Ă, votanți, -te, adjectiv și substantiv 1. (Persoană) care are drept de vot; 2. (Persoană) care participă la vot. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: votant (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vota
A VOTA, votez, verb 1. A-şi exprima opinia prin vot; a-şi da votul; 2. (candidaturi) A desemna prin vot; a alege. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voter (DEX ’09).
Cum se pronunță: volubilitate
VOLUBILITATE, substantiv feminin 1. Caracter volubil; 2. Proprietate a unor plante de a-şi înfăşura tulpina în jurul unui arc sau al unei sfori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volubilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: volubil
VOLUBIL, -Ă, volubili, -le, adjectiv 1. (despre persoane) Care vorbeşte repede şi cu uşurinţă; cu un bogat debit verbal; 2. (despre manifestările persoanelor) Care denotă viociune, iuţeală; mobil; 3. (despre plante) Care creşte în sus încolăcind uşor tulpina în jurul unui suport; suitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volubile; limba latină: […]
Cum se pronunță: voltmetru
VOLTMETRU, voltmetre, substantiv neutru: Instrument folosit pentru măsurarea tensiunii electrice între două puncte ale unui circuit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltmetre (DEX ’09).
Cum se pronunță: voltijor
VOLTIJOR, voltijori, substantiv masculin: Persoană care execută voltije. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltigeur (DEX ’09).

