IDEATIC, -CĂ, ideatici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care ține de idei; care se referă la idei; ideativ. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ideativ (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: ideație (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: ichi
ICHI, ichiuri, substantiv neutru. Înseamnă: (la jocul de arșice) Arșic mai mare cu care se lovesc celelalte arșice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: țap (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: yek (DEX ’09).
Cum se pronunță: laurușcă
laurușcă, substantiv feminin, lăuruscă Sursa: DEX 09
Cum se pronunță: laureat
laureat, -ă, laureați, -e, substantiv masculin și feminin sau adjectiv, 1. (Persoană, colectiv etc.) care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. 2. (La romani) (Cel care era) învingător în competiții, căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. Sursa: DEX 09 etimologie: […]
Cum se pronunță: lauracee
lauracee, lauracee, substantiv feminin, 1. (la) plural Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. 1.1. (la) singular Plantă din această familie. Sursa: DEX 09 etimologie: limba franceză lauracée
Cum se pronunță: fonf
FONF, foanfă, adjectiv: (despre persoane) Care vorbeşte pe nas; care pronunţă cuvintele nazal. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: formație onomatopeică (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonetist
FONETIST, -Ă, fonetiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Specialist în fonetică. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fonet[ică] + suf. -ist (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonetism
FONETISM, fonetisme, substantiv neutru (lingv.) 1. Totalitate a sunetelor unui sistem fonetic; 2. Mod de pronunţare a sunetelor sau a cuvintelor caracteristic unei limbi sau unui dialect. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (fon.) pronunțare, pronunție, rostire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phonétisme (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonfăi
A FONFĂI, fonfăi, verb: (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fonf + -ăi (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonetician
FONETICIAN, -Ă, foneticieni, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în fonetică Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phonéticien (DEX ‘09).
