Cum se pronunță: epigramatic

EPIGRAMATIC, -Ă, epigramatici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de epigramă; propriu epigramei; 2. Care conţine o epigramă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigrammatique; limba latină: epigrammaticus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: epigramă

EPIGRAMĂ, epigrame, substantiv feminin: Poezie lirică de proporţii reduse care satirizează trăsăturile morale negative ale unei persoane sau anumite stări de lucruri, terminându-se, de obicei, printr-o poantă ironică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigramme; limba latină: epigramma (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: epigraf

EPIGRAF, epigrafe, substantiv neutru 1. Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto; 2. (la grecii antici) Inscripţie pe faţada unei clădiri sau a unui monument. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigraphe (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: epigon

EPIGON, epigoni, substantiv masculin: Succesor al unor predecesori iluştri (scriitori sau artişti), care imită fără spirit creator ideile şi metodele acestora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: epigonus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: epifiză

EPIFIZĂ, epifize, substantiv feminin 1. Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală; 2. Extremitate lărgită şi spongioasă a unui os tubular. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiphyse (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță