Cum se pronunță: erinaceid

ERINACEID, erinaceide, substantiv neutru 1. (la pl.) Familie de mamifere insectivore care au corpul acoperit cu ţepi; 2. Animal din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érinacéides (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ergometrie

ERGOMETRIE, substantiv feminin: Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ergométrie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: erg

ERG, ergi, substantiv masculin: (fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forţă de o dină, când aceasta îşi deplasează punctul de aplicaţie pe distanţa de un centimetru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: erg (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: erezie

EREZIE, erezii, substantiv feminin 1. Doctrină sau credinţă religioasă născută ca opoziţie în sânul bisericii şi persecutată de aceasta; 2. (fig.) Neconcordanţă dintre percepţie şi realitate; viziune greşită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) eres, (rar) necredință, (înv.) minciună (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hérésie; limba latină: haeresis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: eretic

ERETIC, -Ă, eretici, -ce, I. adjectiv: Care propovăduieşte sau susţine o erezie; II. substantiv masculin și feminin: Adept al unei erezii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hérétique; limba latină: haeretikos (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: erete

ERETE, ereți, substantiv masculin: Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt şi coroiat, cu gheare lungi şi aripi late; uliu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (ornit.) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie, uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar, (reg.) șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: eremit

EREMIT, eremiți, substantiv masculin (livr.) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: eremita; limba greacă: eremites (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță