ABSOLUTORIU, -IE, absolutorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală. 2. S.n. (Înv.) Certificat de absolvire a unei şcoli superioare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: absolutorium și absolutorius (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: absolutizare
ABSOLUTIZARE, absolutizări, s.f. Acţiunea de a absolutiza şi rezultatul ei. -V. absolutiza. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absolutist
ABSOLUTIST, -A, absolutişti, -ste, adj. Care aparţine absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absolutiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: absolutism
ABSOLUTISM substantiv neutru Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. Absolutism luminat= regim politic apărut în sec. XVIII şi caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absolutisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: abscons
ABSCONS, -Ă, absconși, -se, adj. Greu de înțeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abscons și absconsus (DEX ’09).
Cum se pronunță: absciziune
ABSCIZIUNE substantiv feminin v. abscizie. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abscizie
ABSCIZIE, abscizii, substantiv feminin (Med.) Tăierea unei părți sau a unui organ al corpului – Var. absciziune.. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abscision (DEX ’09).
Cum se pronunță: abscisă
ABSCISĂ, abscise, substantiv feminin: Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreapta. Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abscisse și […]
Cum se pronunță: abrutizat
ABRUTIZAT, -Ă, abrutizați, -te, adjectiv (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specifice umane; insensibil, brutal. — V. abrutiza. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absidial
ABSIDIAL, -Ă, absidiali, -e, adjectiv Care ține de absidă; privitor la absidă. Var.: absidal, -ă adj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absidal (DEX ’09).
