ABSINT, absinturi, substantiv neutru 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. 2. Porție de absint Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absinthe (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: a absorbi
ABSORBI, absorb, verb IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanţă etc. A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absorber (DEX ’09).
Cum se pronunță: a absolutiza
ABSOLUTIZA, absolutizez, verb I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, conditionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod gresit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi […]
Cum se pronunță: absorbit
ABSORBIT, -A, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghiţit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absorbire
ABSORBIRE, absorbiri, s.f. Actiunea de a absorbi şi rezultatul ei. – V. absorbi. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absorbant
ABSORBANT, -Ă, absorbanţi, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., s.n. (Substanţă) care absoarbe lichide sau vapori. (Substanță) care rețţine o parte din particulele sau din energia radiată de o sursă. 2. Adj. Fig. Care interesează, care captivează; către care se îndreaptă toate preocupările cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absorbant (DEX ’09).
Cum se pronunță: a absolvi
ABSOLVI, absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absolvieren și absolvere (DEX ’09).
Cum se pronunță: absolventă
ABSOLVENTĂ, absolvente, substantiv feminin Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absolvent
ABSOLVENT, -Ă, absolventi, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: absolvent și absolvens, -ntis. (DEX ’09).
Cum se pronunță: absoluțiune
ABSOLUTIUNE, absoluţiuni, substantiv feminin 1. lertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârşirea ei a fost justificată. 2. lertare a păcatelor, dată de obicei de papă Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absolution și absolutio (DEX ’09).
