A

ABSTRACȚIE, abstracții, substantiv feminin Abstractizare; (concr.) lucru abstract. Expr. A face abstracţie de… = a nu lua în considerare; a ignora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abstraction și abstractio, -onis (DEX ’09).

ABSTRACTIZARE, abstractizări, substantiv feminin – Operaţie a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanţe independent de atributele ei sau invers; abstracție. Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza. Sursa: DEX ’09

ABSTRACTIZANT, -Ă, abstractizanți, -te, adjectiv Care abstractizează. – Abstractiza + suf. -ant. Sursa: DEX ’09

ABSOLVIRE, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi şi rezultatul ei, absolvenţă. – V. absolvi. Sursa: DEX ’09

ABUNDA, pers. 3 abundă, verb I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belsug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belşug. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abonder și abundare (DEX ’09).

ABȚINE, abţin, verb III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la…). A nu se pronunța, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: (s’)abstenir (DEX ’09).

ABȚIGUI, abțiguiesc, verb IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica. Sursa: DEX ’09

ABSTRAGE, abstrag, verb III. Tranz. A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstraire (DEX ’09).

ABSTRACTIZA, abstractizez, verb I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza. Sursa: DEX ’09