ABSTRACT, -A, abstracți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfătişarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detaşat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. Loc. adv. În abstract = pe bază de deducţii logice, teoretice, […]
A
Cum se pronunță: abstinență
ABSTINENȚĂ, abstinențe, substantiv feminin 1. Faptul de a-şi impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.; abstentiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul şi acumularea lui rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: […]
Cum se pronunță: abstinent
ABSTINENT, -Ă, abstinenţi, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană care îşi impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abstinent și abstinens, -ntis. (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstențiune
ABSTENȚIUNE, abstențiuni, s.f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ti-u-] Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstention (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstenționist
ABSTENȚIONIST, -A, abstenţionişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparţine abstenționismului, privitor la abstenţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstenţionismului. [Pr.: -ti-o-] Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstentionniste (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstenționism
ABSTENȚIONISM substantiv neutru Abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot; doctrină care susţine această atitudine. [Pr.: -ti-o-) Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstentionnisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: absorbțiune
ABSORBȚIUNE substantiv feminin v. absorbție. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absorbție
ABSORBȚIE, absorbții, substantiv feminin 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. + Micşorare sau anulare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp. Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reţine, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de […]
Cum se pronunță: absorbitor
ABSORBITOR, -OARE, absorbitori, -oare, adjectiv, s.n. 1. Adj. Care absoarbe. 2. S.n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbție a probelor de aer în scop analitic. – Absorbi + suf. -tor. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absolut
ABSOLUT, -A, absoluți, -te, adjectiv, substantiv neutru, adverb I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții şi relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; neconditionat, perfect, desăvârşit. Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în […]
